Ce e de capul nostru?

După ce citeşti prin ziare articole precum acesta, ajungi să te întrebi... ce a mancat omul ăsta când era mic...

Astăzi mă chinuiam pe stradă să imi dau seama dacă 72 minus 18 este egal cu 54 sau 55. Şi ajung la birou şi ascult ştirea la radio cu puştiul care la 16 ani are diplome mai multe decât pot eu număra, pentru că mi se termină degetele şi memoria nu mă ajută.

Şi mă întreb ce mă întreb în titlu... ce-o fi frate de capul meu?

Trecând peste frustrarea personală, îmi vine natural următoarea întrebare: peste 2 ani va decide acest copil să rămână aici, la noi??? Mai zilele trecute am auzit că în România cercetarea e la pământ, nu sunt fonduri, oamenii care lucrează în domeniu sunt trimişi acasă în curând. Poate, dacă ar avea unde, şi-ar construi roboţii şi i-ar dezvolta. Mă gândesc...

Oare va trage cineva de el să nu plece? Ce îi dăm în schimbul nepărăsirii "patriei"? Câţi mai sunt ca el? Ce e de capul nostru?

Obsesii

Este oare posibil să dai play la o melodie on and on... 2 zile la rând? Şi când nu eşti lângă calculator să îţi cânte melodia în creieraş? Ciudată fiinţă...

Dacă nu ascult muzici, sigur deschid Bobbles. Sunaţi-mă şi l-am deschis înainte să apăs butonul verde.

Aseară am înţeles de la apropriaţi că aş mai avea şi alte obsesii... Nu au vrut să îmi spună care. Aşadar nu îi cred :)). Aştept să mă conving singură.

P.S.: De ce scriu pe blog numai lunea???

Că de când nu ne-am văzut...

... multă vreme a trecut.

Nu mi-am propus ca pe 2010 să fiu mai activă aici. Doar că mi-am petrecut Crăciunul cu oameni "absorbiți" de online-ul acesta... care este... mare, zic. Am rămas în urmă... oi fi îmbătrânit. Și faptul că nu mai pot să stau o noapte întreagă trează o fi vreun semn?